Anul 2009 a fost unul cu multe realizări pentru Timișoara fotbalistică. Clasarea pe locul doi în Liga I, eliminarea Șahtiorului sau prima victorie în Europa după 19 ani, cea de la Zagreb, sunt câteva dintre plusurile anului care se încheie, însă a mai trecut un an fără ca Poli să câștige un trofeu. Jackie Ionescu, antrenorul cu care Poli a luat ultima Cupă, în 1980, le dă câteva sfaturi oamenilor care sunt acum în club.
Domnule profesor, a fost anul 2009 cel mai bun din istoria lui Poli? Eu nu operez cu superlative. Nu mă veți auzi vorbind despre cel mai bun jucător, cel mai bun antrenor, cel mai bun patron, cel mai tiran sau așa mai departe. Pentru Poli, anul care a trecut a fost foarte bun. Chiar dacă nu s-a obținut o calificare în primăvara europeană, echipa a confirmat, a creat o urmă în cupele europene după o pauză de 20 de ani. Timișoara și-a făcut din nou simțită prezența în istoria fotbalului european. În plus, față de anul trecut, echipa s-a stabilizat, acum sunt șanse foarte mari de a câștiga campionatul.
Și totuși, a mai trecut un an fără vreun trofeu câștigat. Da, trofeul este restanța acestui an. Este restanța clubului, a ambițiilor noastre. Cu toate acestea, lipsa unui trofeu nu ne împovărează. Nu pentru că echipa ar fi pe un trend ascendent, ci pentru că încă există premise pentru atingerea obiectivului, echipa este aproape de marile performanțe. Pentru aceasta, însă, trebuie ameliorate câteva lucruri care țin de această echipă. În primul rând, este vorba despre restartarea psiho-tactică a antrenorului, care trebuie înscris în totalitate spre o psihologie de învingător. În interiorul concepției sale tactice, de competiție, trebuie declanșată energia ofensivă care să-i permită atingerea marii performanțe. În al doilea rând, lotul trebuie completat cu unul sau doi jucători, preferabil unul în zona de creație. În al treilea rând, Poli are nevoie de un jucător de vârf, de mare impact, de rezonanță. Se poate spune că are nevoie de o vedetă, însă una în adevăratul sens al cuvântului, care să fie pentru ceilalți un exemplu de randament, de modestie și de construcție. Poli trebuie percepută nu doar raportat la patron, la antrenor sau la suporteri. Numele lui Poli trebuie să se lege de cel al unor jucători mari.
Ar putea deveni Sânmărtean acea vedetă despre care vorbiți? Eu am auzit că este deja al Vasluiului. Oricum, dacă l-a dat Halagian afară de la Bistrița, îmi închipui că ascunde câteva lucruri în cutia sa neagră.
Se împlinesc cinci ani de la preluarea echipei de către BkP. Se putea mai mult? Se putea și mai mult și mai puțin. Dar, cu siguranță, s-a obținut mult. Un loc în cupele europene, unul în campionat și o simpatie publică puternică. Aceasta din urmă a reînviat spiritul clubului, atrofiat în anii ’90. Eu zic că trebuie să fim mulțumiți și cred că pe fondul acestor rezultate se pot clădi performanțe importante, cu condiția ca unii să nu doarmă. Centrul de copii și juniori e foarte bine că i-a produs pe Pantilimon, Luchin sau Latovlevici, însă trebuie să apară și vârfuri de atac. Este foarte important ca pepiniera proprie a clubului să producă jucători de valoare de la mijloc în sus.
Este o premieră faptul că Poli are în lot doi portari de națională, Pantilimon și Supic. Credeți că ar fi indicat ca Pantilimon să fie vândut acum? E o treabă financiară. Dacă nu ne-am gândi la acest aspect, aș spune clar că Pantilimon ar trebui reținut. El este o emblemă a clubului și ar trebui cedat numai în condiții de mare criză pentru club și acum nu cred că este cazul.
Vorbeați mai devreme despre o mare simpatie publică. Totuși, media de spectatori la Timișoara a scăzut considerabil în 2009. Care ar fi explicația? În anii precedenți, echipa era imediat după renaștere, iar suporterii nu aveau așteptări foarte mari. Apoi, proprietarul a anunțat obiective foarte înalte încă de acum patru ani, iar publicul chiar a crezut în aceste obiective. An de an, nu s-a câștigat niciun trofeu, chiar dacă se putea câștiga. Este o capcană a acelei permanente anunțări, conducătorii au operat foarte bine, dar au riscat prin declararea obiectivelor, care au devenit astfel datorii față de public. Să fim sinceri, acum cinci ani, eram cu toții mulțumiți cu un loc la mijlocul clasamentului, însă pretențiile au crescut în mod justificat.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER